#inima

• acardiac — Care este lipsit de inimă sau prezintă un cord rudimentar complet nefuncțional. În neonatologie și medicină fetală, termenul descrie 'fătul acardiac' (sau geamănul acardiac), o malformație congenitală extrem de rară ce apare exclusiv în sarcinile gemene monocoriale, ca urmare a sindromului de perfuzie arterială inversată (secvența TRAP). În această anomalie, fătul malformat supraviețuiește intrauterin doar fiindcă primește sânge pompat de cordul geamănului său sănătos (geamănul pompă).
• acardie — Absență congenitală totală a inimii sau oprire completă în dezvoltarea ontogenetică a cordului la un făt. Această anomalie structurală severă este incompatibilă cu viața extrauterină de sine stătătoare și este documentată aproape exclusiv în cadrul sarcinilor multiple monocoriale cu dezvoltare asimetrică (secvența TRAP), unde circulația sangvină a fătului afectat este susținută exclusiv de inima geamănului său prin intermediul unor anastomoze vasculare placentare.
• actinocardiografie — Termen medical istoric sau tehnic rar care definește o metodă grafică de înregistrare ori vizualizare a activității și mișcărilor inimii cu ajutorul radiațiilor (razelor X sau substanțelor radioactive). Această tehnică structurală timpurie, precursoare a angiocardiografiei moderne și a metodelor avansate de medicină nucleară, permitea medicilor din secolul trecut să obțină date vizuale brute despre conturul și dinamica camerelor cardiace în timpul ciclului sistolo-diastolic.
• actinocardiogramă — Înregistrare grafică arhaică sau imagine obținută prin tehnica actinocardiografiei, ce reflectă dinamica, mișcările și variațiile de volum ale inimii sub acțiunea sau cu ajutorul radiațiilor (razelor X). Acest document medical de epocă servea structural ca instrument de diagnostic diagnostic în prima jumătate a secolului trecut, oferind o reprezentare brută a pulsațiilor miocardului imprimată direct pe o peliculă sau hârtie fotosensibilă.
• adiastolie — Stare patologică severă caracterizată prin reducerea marcată, împiedicarea sau absența aproape completă a fazei de distensie și umplere ventriculară (diastolă) a inimii în timpul ciclului cardiac. Acest fenomen clinic structural este provocat cel mai adesea de o compresiune externă rigidă, cum se întâmplă în pericardita constrictivă, tamponada cardiacă ori fibroza miocardică avansată, împiedicând cordul să primească un volum optim de sânge și ducând la insuficiență circulatorie.
• aerisit — Care a fost supus aerisirii; spațiu sau obiect bine ventilat, curat și împrospătat cu aer curat. În design interior, arhitectură sau stilistică, descrie o structură lejeră, luminoasă, cu elemente distanțate armonios, care lasă o senzație de libertate și simplitate, fiind lipsită de aglomerare sau detalii sufocante.
• alodromie — Tulburare rară sau anomalie structurală în conducerea impulsurilor electrice ale inimii, caracterizată prin propagarea stimulului pe căi accesorii sau într-o direcție atipică, diferită de traseul fiziologic normal (nodul sinusal, nodul atrioventricular și fasciculul His). Acest fenomen poate duce la apariția unor aritmii severe sau a sindroamelor de preexcitație.
• angiocardiograf — Aparat medical de înaltă performanță utilizat în radiologie și cardiologia intervențională pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a imaginii cavităților inimii și a marilor vase de sânge. Acest dispozitiv complex integrează sisteme avansate de scanare cu raze X sau fluoroscopie digitală, permițând captarea în timp real a tranzitului unei substanțe de contrast injectate, fiind esențial în diagnosticarea stenozelor și malformațiilor cardiace.
• angiocardiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică ce constă în vizualizarea și înregistrarea pe film sau suport digital a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, cu ajutorul introducerii unei substanțe de contrast printr-un cateter. Această procedură structurală clinică este esențială în cardiologie pentru evaluarea dinamicii circulatorii, detectarea anevrismelor sau a defectelor septale și stabilirea indicațiilor chirurgicale.
• angiocardiogramă — Reprezentare grafică, imagine radiologică sau înregistrare digitală a cavităților inimii și a marilor vase de sânge, obținută în urma efectuării unei angiocardiografii cu substanță de contrast. Acest element structural de diagnostic clinic permite medicilor specialiști să analizeze cu precizie tridimensională diametrul lumenului vascular, dinamica fluxului sanguin și eventualele defecte structurale sau malformații cardiace congenitale.
• angiocardiopatie — Termen generic utilizat în clinică pentru a desemna orice afecțiune sau patologie care afectează simultan inima și sistemul vascular asociat. Acest concept structural cuprinde o gamă largă de boli cardiovasculare complexe, cum ar fi cardiopatia ischemică, boala hipertensivă cu determinări sistemice sau malformațiile congenitale complexe, ce modifică funcționarea corectă a hemodinamicii organismului.
• angiocardiopneumografie — Metodă radiologică ultraspecializată de investigație imagistică ce permite vizualizarea și înregistrarea structurală, cu ajutorul unei substanțe de contrast, a cavităților cardiace, a marilor vase și a întregii rețele vasculare pulmonare. Această procedură clinică complexă este utilizată pentru evaluarea detaliată a hemodinamicii cardiopulmonare și diagnosticarea cu precizie a unor afecțiuni severe precum tromboembolismul pulmonar masiv sau malformațiile vasculare congenitale complexe.
• angiocardită — Afecțiune inflamatorie acută sau cronică ce afectează concomitent structurile interne ale inimii (endocardul, miocardul sau pericardul) și pereții marilor vase de sânge asociate. Acest proces patologic structural, adesea de natură infecțioasă, imunologică sau toxică, modifică hemodinamica normală și necesită diagnostic precoce pentru a preveni complicațiile valvulare ori vasculare severe.
• angiografie — Metodă de investigație imagistică radiologică invazivă sau minim invazivă utilizată pentru vizualizarea și înregistrarea structurală a lumenului vaselor de sânge (artere, vene) sau a vaselor limfatice, prin injectarea unei substanțe de contrast radiopace. Această procedură clinică binedefinită permite detectarea cu precizie a stenozelor, ocluziilor, anevrismele sau malformațiilor vasculare, constituind totodată baza tehnică pentru intervențiile de radiologie intervențională.
• angiospasm — Constricție bruscă, temporară și involuntară a fibrelor musculare netede din peretele unui vas de sânge, determinând îngustarea accentuată a lumenului vascular și reducerea tranzitorie a fluxului circulator. Acest fenomen structural patologic binedefinit poate afecta arterele coronare (provocând angina Prinzmetal), arterele cerebrale sau vasele periferice ale extremităților, manifestându-se clinic prin episoade acute de durere ischemică, paloare localizată și parestezii.
• Anoca — Acronim medical internațional utilizat pentru a descrie starea de ischemie miocardică non-obstrutivă, tradus literal prin 'Ischemie cu artere coronare non-obstructive' (Ischemia with Non-Obstructive Coronary Arteries). Acest sindrom clinic se manifestă prin dureri toracice (angină pectorală) și semne obiective de ischemie, însă investigațiile angiografice nu evidențiază stenoze sau blocaje mecanice majore la nivelul arterelor coronare mari, fiind cauzat de disfuncții microvasculare sau spasme arteriale.
• antiadrenergic — Care blochează, inhibă sau diminuează efectele adrenalinei și noradrenalinei asupra receptorilor adrenergici din sistemul nervos simpatic. În practica medicală, termenul desemnează o clasă de medicamente (simpatolitice), împărțite în alfa-blocante și beta-blocante, utilizate pe scară largă în tratamentul hipertensiunii arteriale, al aritmiilor cardiace, al insuficienței cardiace și al stărilor de anxietate severă.
• anticolesterol — Care combate, reduce sau reglează nivelul de colesterol din sânge; medicament (cum sunt statinele), supliment alimentar sau aliment funcțional conceput structural pentru reducerea lipoproteinelor de joasă densitate (LDL) și prevenirea riscurilor cardiovasculare asociate aterosclerozei.
• antihipertensiv — Care scade tensiunea arterială crescută și previne riscurile cardiovasculare asociate; medicament utilizat în tratamentul hipertensiunii arteriale. În sens farmacologic, acționează structural prin diverse mecanisme, cum ar fi blocarea receptorilor adrenergici, inhibarea enzimei de conversie a angiotensiniei, blocarea canalelor de calciu sau stimularea diurezei, restabilind echilibrul hemodinamic.
• antiischemic — Care previne, combate sau ameliorează ischemia (diminuarea sau oprirea circulației sângelui într-un țesut ori organ din cauza unui obstacol arterial); medicament utilizat în tratamentul cardiopatiei ischemice sau al anginei pectorale. În sens clinic, acționează structural prin reducerea consumului de oxigen al miocardului, dilatarea vaselor coronariene și îmbunătățirea fluxului sangvin regional.