#pasiune

• acaparantă — Forma de feminin a adjectivului acaparant; caracterizează o entitate, o persoană, o atitudine sau o pasiune care pune stăpânire totală pe mintea, timpul ori sentimentele cuiva. Utilizat frecvent pentru a descrie o afecțiune maternă sau romantică sufocantă, o profesie solicitantă care exclude viața personală, sau o operă de artă (carte, piesă) care captivează irezistibil atenția.
• adora — A aduce un cult religios supremei divinități; a cinsti cu cel mai înalt grad de venerație mistică. În sens profan, laic sau cotidian, termenul înseamnă a iubi peste măsură, a manifestat o pasiune profundă, o admirație oarbă sau un atașament extrem față de o persoană, un ideal, un obiect de artă sau o activitate.
• adorare — Acțiunea de a adora și rezultatul ei; manifestare supremă a cultului religios datorat exclusiv divinității, caracterizată prin pioșenie profundă și supunere absolută. În plan laic sau psihologic, termenul desemnează o stare de iubire pasională, admirație nelimitată sau atașament profund și idealizat față de o persoană sau un simbol.
• amatoare — Femeie care cultivă o știință, o artă, un sport sau o activitate tehnică din pură pasiune, ca hobby, fără a avea o pregătire profesională de specialitate și fără a obține un câștig financiar regulat din aceasta. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o creație sau o performanță realizată de un nespecialist, ori o persoană de sex feminin care manifestă o preferință deosebită, un gust accentuat sau o dorință vie pentru un anumit lucru.
• amatofil — Persoană care manifestă o atracție deosebită, o preferință accentuată sau o pasiune intensă pentru activitățile desfășurate ca amator (hobby-uri, arte decorative, colecționism) ori, în sens etimologic rar, o persoană iubitoare de frumos și pasiune pură (din rădăcina latină amatus și sufilul elen fil). Ca adjectiv, definește o trăsătură comportamentală sau o înclinație spre cultivarea diletantismului estetic și cultural de înaltă calitate.
• amatofilă — Femeie care manifestă o atracție deosebită, o preferință accentuată sau o pasiune intensă pentru activitățile desfășurate ca amator ori nespecialist; iubitoare de hobby-uri și proiecte non-comerciale. Ca adjectiv, califică un substantiv feminin prezentând o trăsătură comportamentală sau o înclinație structurală spre cultivarea diletantismului estetic, artistic și cultural de înaltă calitate.
• amator — Persoană care cultivă o știință, o artă, un sport sau o activitate tehnică din pură pasiune, ca hobby, fără a avea o pregătire profesională de specialitate și fără a obține un câștig financiar regulat din aceasta. Ca adjectiv, descrie o acțiune, o creație sau o performanță realizată de un nespecialist, ori o persoană care manifestă o preferință deosebită, un gust accentuat sau o dorință vie pentru un anumit lucru sau aliment.
• amatorism — Condiția, starea sau caracterul unei activități desfășurate de un amator; practicare a unei arte, științe sau discipline sportive din pasiune, în afara unui cadru profesional institucionalizat. În sens peiorativ curent, termenul denotă lipsă de profesionalism, execuție superficială, diletantism sau incompetență în abordarea unei sarcini care ar fi necesitat cunoștințe tehnice solide sau rigoare de specialitate.
• amatoristic — Care este propriu unui amator; realizat sau desfășurat în maniera unui nespecialist, diletant sau pasionat, în afara unui cadru profesional ori instituționalizat. În sens peiorativ curent, termenul descrie o lucrare, o acțiune sau o abordare caracterizată prin lipsă de rigoare tehnică, execuție superficială, neprofesionalism sau stângăcie.
• amor — Sentiment intens de afecțiune, atașament profund și atracție pasională (adesea erotică) față de o persoană; formă superioară de trăire emoțională care guvernează relațiile interumane. În sens cultural și mitologic, termenul personifică forța iubirii sau dorinței, fiind reprezentat istoric prin zeul Cupidon.
• amoros — Care se referă la dragoste, privitor la sentimentul de amor; care manifestă, exprimă sau inspiră iubire, pasiune sau atracție erotică. În context social și narativ, descrie legăturile sentimentale dintre persoane, stilul de comunicare galant sau operele artistice axate pe tema sentimentului romantic.
• appassionato — Termen indicator de expresie muzicală înscris în partituri, care impune interpretarea unui fragment, a unei teme sau a unei întregi compoziții într-un mod pasional, înflăcărat, plin de emoție intensă și elan dramatic. Folosit ca adjectiv, descrie caracterul fierbinte, tulburător și profund afectiv al discursului muzical dintr-o anumită secțiune.
• aprinsoare — Termen regional sau arhaic rar, utilizat pentru a defini starea sau procesul de aprindere, înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori febră mare a corpului. În structura textelor poetice sau literare vechi, substantivul aduce o nuanță arhaică ce combină forța fizică a focului cu zbuciumul interior emoțional sau coleric al unui individ.
• aprinzăciune — Termen regional sau abstract rar întâlnit în subgraiurile intracarpatice, utilizat ca sinonim pentru 'aprinsoare' sau 'aprindere'; definește calitatea, starea sau procesul psihic de înflăcărare intensă, pasiune mistuitoare ori starea fizică febrilă a corpului. În structura lexicului arhaic, cuvântul asociază forța distructivă a focului cu izbucnirile temperamentale sau colerice ale unui individ.
• arctofil — Persoană care are o pasiune deosebită, o afecțiune profundă sau un interes de colecționar pentru urșii de pluș și jucăriile antropomorfe similare. În sens structural și psihologic, termenul descrie fie un hobby manifestat prin strângerea de exemplare rare sau vintage, fie o atașare emoțională reconfortantă față de aceste obiecte simbolice, considerate surse de siguranță, confort mental și nostalgie a copilăriei.
• arde — A fi distrus sau mistuit de foc, a se afla în stare de combustie, emițând căldură și lumină; a supune un obiect acțiunii unei temperaturi ridicate (coacere, calcinare, sterilizare). În sens medical sau fiziologic, înseamnă a produce o senzație de usturime, febră puternică ori durere acută asemănătoare unei arsuri termice, iar în sens figurat exprimă o dorință intensă, pasiune mistuitoare ori grabă extremă.
• ardoare — Intensitate deosebită a unui sentiment, a unei pasiuni sau a unei stări sufletești; înflăcărare profundă, zel, fervoare sau înfocare cu care cineva acționează ori se dedică unei cauze. În sens literar, termenul definește acea forță structurală lăuntrică și vitalitate emoțională care determină o implicare totală, pasională și neobosită într-o activitate artistică, spirituală sau intelectuală.
• arz — Formă flexionară a verbului 'ardere' (a arde), exprimând acțiunea conștientă sau starea fizică/emoțională a vorbitorului de a fi supus combustiei, de a produce căldură și lumină, sau de a fi distrus de flăcări. În sens figurat structural, indică intensitatea maximă a unor sentimente (pasiune, dorință, febră, mânie), starea de nerăbdare extremă a unei persoane sau resimțirea unei senzații acutede usturime ori durere localizată.
• autoempatie — Abilitatea conștientă de a manifesta înțelegere, compasiune, toleranță și acceptare față de propriile trăiri, greșeli, vulnerabilități sau suferințe emoționale; capacitatea de a se raporta la sine cu aceeași căldură și blândețe pe care o persoană le oferă unui prieten drag aflat în dificultate.