#Homer

• abii — Termen istoric și mitologic preluat din textele antice homerice și geografii vechi, utilizat uneori în primele tratate medicale și antropologice europene pentru a desemna un trib nomad scit din nordul Dunării, descris ca trăind în deplină asceză, abstinență și având o dietă lacto-vegetariană strictă. În textele medicale de igienă din secolul al XIX-lea, aceștia erau citați ca un exemplu istoric de longevitate extremă obținută prin moderație alimentară, lipsa viciilor și izolare patologică de epidemiile urbane.
• Aeaea — Insulă mitologică descrisă în epopeea homerică Odiseea ca fiind tărâmul și reședința vrăjitoarei și zeiței Circe. Înconjurată de marea nesfârșită și acoperită de păduri dese de stejar, insula reprezintă spațiul simbolic al metamorfozei magice, unde rătăcitorii sunt transformați în fiare sălbatice sau domestice.
• aed — Poet-cântăreț din Grecia antică (perioada arhaică) care compunea și recita epopei și cântece eroice, acompaniindu-se de obicei la phorminx sau cithară. Spre deosebire de rapsozii din epocile ulterioare, care doar declamau texte fixe scrise de alții, aedul era un creator direct care improviza versurile în timpul execuției publice, bazându-se pe un repertoriu vast de formule tradiționale.
• Aeolus — Eol; zeul, conducătorul sau păstrătorul mitologic al vânturilor în mitologia greacă și romană, care locuia pe insula plutitoare Aeolia și ținea furtunile închise într-o peșteră adâncă, eliberându-le doar la ordinul zeilor majori. În context modern, termenul desemnează diverse proiecte spațiale (cum ar fi satelitul meteorologic ADM-Aeolus al ESA), fenomene atmosferice sau concepte de inginerie eoliană structurală.
• Aepytus — Epit; numele purtat de mai multe personaje din mitologia greacă, cel mai celebru fiind regele mitic al Arcadiei, fiul lui Elatus, menționat de Homer în Iliada. Un alt personaj marcant cu acest nume este fiul lui Cresphontes și al Meropei, care a răzbunat moartea tatălui său și a recucerit tronul Messeniei, devenind întemeietorul dinastiei Aepytidilor.
• Agamemnon — Personaj central din mitologia greacă și epopeea 'Iliada' de Homer, rege legendar al Micenei și conducătorul suprem al armatelor ahee în timpul Războiului Troian. Fiul lui Atreus și fratele lui Menelaos, figura sa structurală întruchipează autoritatea regală absolută, dar și orgoliul tragic care a declanșat conflictul cu Ahile, fiind asasinat la întoarcerea sa de soția sa, Clitemnestra.
• aheean — Care aparține aheenilor, populație elenică străveche din epoca bronzului care a dominat Grecia continentală și a fondat civilizația miceniană; referitor la aheeni ori specific culturii, limbii sau confederațiilor acestora. Ca substantiv, desemnează un membru al acestui trib antic grecesc, faimos în epopeile homerice pentru asediul Troiei.
• aheu — Formă singulară a substantivului etnic sau adjectivului ce desemnează un membru al aheenilor, o populație elenică antică de o importanță crucială în epoca bronzului, responsabilă pentru crearea civilizației miceniene. În context literar și homeric, termenul definește războinicul grec participant la asediul cetății Troia, reprezentând arhetipul eroului antic caracterizat prin vitejie și onoare structurală.
• Ahile — Eroul legendar principal al epopeii Iliada de Homer, fiul zeiței Tetis și al muritorului Peleu, faimos pentru curajul, forța și mânia sa distrugătoare din timpul Războiului Troian. Scăldat de mama sa în râul Styx pentru a deveni invulnerabil, el a rămas vulnerabil doar la nivelul călcâiului de care fusese ținut. În sens larg, numele desemnează prototipul războinicului de neînvins, iar în anatomie dă numele celui mai puternic tendon muscular.
• Ahilevs — Variantă grafică și fonetică academică, fidelă transliterării directe din limba greacă veche, pentru numele eroului mitologic Ahile. Folosită cu precădere în studiile de filologie clasică, traduceri moderne riguroase ale epopeilor homerice și lucrări de specialitate istorică pentru a restitui sonoritatea originală a numelui fiului zeiței Tetis și al regelui Peleu.
• Aiax — Numele purtat de doi eroi legendari greci participanți la Războiul Troian în epopeea Iliada de Homer. Cel mai faimos, Aiax din Salamina (sau Aiax cel Mare), fiul lui Telamon, este recunoscut ca al doilea cel mai viteaz și puternic războinic grec după Ahile, caracterizat printr-o statură gigantică și un scut masiv din bronz; al doilea, Aiax din Locrida (sau Aiax cel Mic), fiul lui Oileu, este faimos pentru iuțeala sa și pentru sfârșitul tragic provocat de mânia zeilor după profanarea templului Atenei.
• alcander — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri minore din istoria clasică și mitologie. În Iliada lui Homer, Alcander este un războinic lician ucis de Ulise în timpul Războiului Troian; în istoria Spartei, reprezintă tânărul care l-a lovit și l-a orbit la un ochi pe legiuitorul Licurg, fiind ulterior iertat și transformat de acesta într-un susținător devotat prin blândețe și educație.
• Alcinou — Personaj legendar din mitologia greacă (Alkinöos), regele feacilor de pe insula Scheria, soțul Aretei și tatăl Nausicăi, faimos în mod deosebit în Odiseea lui Homer. Alcinou reprezintă modelul antic suprem al ospitalității și înțelepciunii regale, fiind cel care l-a primit cu onoruri pe Ulise (Odiseu) naufragiat, i-a ascultat relatările faimoase despre călătoriile sale și i-a oferit o corabie magică pentru a se întoarce acasă în Itaca.
• alcinous — Forma latinizată și internațională a numelui regelui mitologic Alcinou (Alkinöos), conducătorul înțelept al feacilor din Odiseea lui Homer. În contextul filosofiei antice, numele Alcinous se referă și la un filosof platonician (sau Middle Platonist) din secolul al II-lea e.n., autorul manualului de referință 'Epitome a Platonismului' (Didaskalikos).
• amfigeu — Formă românizată, variantă grafică rară sau transcriere defectuoasă pentru Amphigeia (Amphigenia), un oraș antic grecesc menționat în scrierile homerice (Iliada) ca aparținând regatului lui Nestor din Pylos. În sens structural mitologic și geografic de nișă, termenul identifica o localitate din Messenia sau Elis renumită pentru un sanctuar străvechi, fiind utilizat exclusiv ca element de indexare istorică în traducerile clasice de epocă.
• amphimedon — Personaj din mitologia greacă și din epopeea homerică 'Odiseea', fiul lui Melaneus și unul dintre pețitorii Penelopei din Itaca. A fost ucis de Telemah în timpul măcelului organizat de Ulise, iar în cartea a XXIV-a a epopeii, sufletul său din umbrele Hadesului povestește fantomei lui Agamemnon detaliile întoarcerii și răzbunării lui Ulise, confirmând triumful loialității conjugale.
• amphinomus — Personaj din mitologia greacă și piesa centrală a pețitorilor Penelopei din 'Odiseea' lui Homer, fiul regelui Nisos din Dulichium. Se remarca printre ceilalți pretendenți prin bunele sale maniere, prudență și respect față de legile divine; deși a primit un avertisment direct de la Ulise (deghizat în cerșetor) să părăsească palatul pentru a-și salva viața, soarta (Athene) l-a reținut acolo, fiind în cele din urmă ucis de sulița lui Telemah.
• amphithoe — Nume propriu antic ce desemnează o nereidă din mitologia greacă, fiică a lui Nereus și a Doris, nimfă marină ce personifică agilitatea și mișcarea rapidă a valurilor oceanice; în zoologie, termenul reprezintă genul taxonomic 'Amphithoe' (frecvent ortografiat Ampithoe), ce regrupează diverse specii de crustacee amfipode marine marine marine marine marine marine constructoare de tuburi din alge.
• amyntor — Forma originală latină pentru numele propriu Amyntor (Amintor); personaj din mitologia greacă, rege al cetății Ormenion și tatăl eroului Phoenix, cunoscut din epopeea Iliada de Homer. În istoria Macedoniei Antice, numele a fost purtat de un aristocrat faimos, tatăl lui Hephaestion, cel mai apropiat prieten și general al lui Alexandru cel Mare.
• Andraemon — Numele mai multor personaje din mitologia greacă clasică, cel mai cunoscut fiind regele Etoliei, soțul Gorgăi și tatăl lui Thoas (erou care a condus etolienii în Războiul Troian). În context literar și structural, această entitate mitologică întruchipează dinastia regală arhaică și legăturile genealogice complexe folosite de poeții antici (precum Homer) pentru a stabili legitimitatea teritorială și alianțele războinice.