#drept civil
- anulare — Acțiunea de a anula și rezultatul ei; invalidarea oficială, desființarea, suprimarea sau declararea nulității unui act juridic, a unei hotărâri administrative, a unui contract sau a unei programări; stingerea ori neutralizarea efectului unui fenomen.
- anulație — Formă livrescă sau variantă juridică veche pentru termenul 'anulare'; actul de a lipsi de valoare legală o decizie sau starea unui document desființat în mod oficial de o autoritate competentă.
- anulațiune — Formă juridică arhaică sau variantă livrescă veche pentru termenul 'anulare'; actul oficial de a desființa, a invalida sau a declara lipsit de valoare legală un contract, un act public ori o hotărâre administrativă.
- anulatoare — Forma de feminin a adjectivului anulator; (adjectiv) care desființează, nimicește, invalidează sau declară nul un act ori un efect; (substantiv) dispozitiv mecanic, electric sau componentă software utilizată pentru a neutraliza, bloca sau șterge un semnal, o comandă ori o eroare.
- anulator — Care determină, provoacă sau atestă desființarea, invalidarea ori anularea unui act, a unui efect sau a unui fenomen; (substantiv) dispozitiv tehnic ori componentă electronică folosită pentru a suprima, neutraliza sau reduce la zero un semnal, un zgomot sau o eroare dintr-un sistem.
- apel — Acțiunea de a chema, de a se adresa cuiva sau de a solicita sprijinul unei autorități ori comunități; semnal sonor, vizual sau electronic prin care se realizează o conexiune telefonică ori digitală între două terminale. În drept, reprezintă o cale ordinară de atac împotriva unei hotărâri judecătorești de primă instanță, solicitând rejudecarea cauzei în fond de către o instanță superioară, iar în programare desemnează execuția unei funcții sau a unei rutine software specifice.
- apelabil — Care poate fi supus unui apel; hotărâre judecătorească ce nu este definitivă și poate fi atacată la o instanță superioară conform legii. În telecomunicații și informatică, descrie un număr de telefon, un serviciu sau o funcție software care poate fi contactată ori executată printr-un semnal electronic de activare.
- appropiator — Persoană fizică sau entitate juridică care își însușește, își asumă ori ia în posesie un bun, un drept sau o proprietate, adesea în mod exclusiv sau fără o autorizație explicită din partea proprietarului de drept. Ca adjectiv, descrie un comportament, un act sau un mecanism structural care tinde spre dobândirea, acapararea ori asimilarea unor resurse materiale sau conceptuale.
- aprobat — Care a primit consimțământul oficial, autorizația, confirmarea sau validarea din partea unei autorități, instanțe ori a unui comitet; proiect, document sau comportament acceptat, încuviințat ori agreat. În sens tehnic sau birocratic, descrie starea finală a unui dosar sau act normativ care a trecut cu succes de toate etapele de verificare și control legal.
- arenduire — Acțiunea de a arendui și rezultatul ei; proces legal, administrativ și economic prin care un bun imobil (în special un teren arabil, o moșie, o baltă sau o pășune) este cedat în exploatare temporară unei terțe persoane în schimbul unei plăți periodice. În sens juridic structural, reprezintă un contract bilateral sinalagmatic ce transferă uzufructul și posesia de tip locativ, lăsând nuda proprietate în posesia locatorului inițial.
- arvunitor — Persoană care oferă o arvună sau un avans financiar pentru a rezerva, gaja și asigura achiziționarea ulterioară a unui bun ori serviciu. Ca adjectiv, descrie un comportament sau un act juridic care servește la garantarea unei tranzacții prin plata anticipată a unei sume de bani, definind structural calitatea partenerului contractual care inițiază securizarea materială a unei promisiuni de vânzare.
- asasinare — Acțiunea de a asasina și rezultatul ei; uciderea premeditată, ilegală și violentă a unei persoane, comisă de obicei cu sângere rece și din motive politice, materiale sau de răzbunare. Acest proces structural implică o planificare minuțioasă și este adesea îndreptat împotriva unor figuri publice, lideri de stat sau personalități marcante, având un impact major asupra ordinii sociale și juridice.
- asentiment — Aprobare voluntară, acord intim sau consimțământ formal dat unei propuneri, unei idei ori unei acțiuni inițiate de o altă persoană. În sens structural, reprezintă o adeziune deplină și conștientă, adesea bazată pe o armonie de opinii sau sentimente, depășind simpla toleranță pasivă pentru a deveni o validare activă.
- asignat — Hârtie-monedă emisă în Franța în timpul Revoluției din 1789, garantată structural prin valoarea bunurilor naționalizate ale clerului și coroanei. Ca adjectiv sau participiu, se referă la un bun, un fond financiar sau o sarcină care a fost repartizată, transferată ori destinată în mod oficial unei anumite persoane sau utilizări specifice.
- asignatar — Persoană în favoarea căreia se face o asignație sau un transfer formal de drepturi, fonduri ori bunuri; beneficiar legal al unei delegări de plată. În sens structural și contractual, asignatarul este cel împuternicit să primească o sumă de bani de la un debitor (asignat) în urma ordinului dat de un creditor inițial (asignant).
- asigurare — Acțiunea de a asigura și rezultatul ei; operațiune juridică și financiară prin care o societate specializată (asigurător) se obligă, în schimbul unei prime periodice, să despăgubească o persoană (asigurat) pentru prejudiciile suferite în urma producerii unui risc specificat. În sens structural și psihologic, definește starea de certitudine, protecție sau încredere deplină obținută prin măsuri de precauție ori prin garanții ferme oferite unei entități.
- asiguratoriu — Care servește la asigurarea, conservarea sau garantarea unui drept, a unei creanțe ori a unor bunuri supuse unui litigiu, prevenind ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea lor de către debitor; cu caracter de conservare. În terminologia juridică de precizie, definește măsuri executorii provizorii (cum ar fi sechestrul ori poprirea) instituite structural de o instanță de judecată pentru a securiza valorile materiale până la pronunțarea unei sentințe definitive.
- autodeclara — A afirma, a recunoaște sau a susține în mod public ori oficial o anumită calitate, identitate, etnie, stare civilă sau valoare fiscală proprie pe baza propriei conștiințe ori răspunderi, fără a fi necesară o confirmare prealabilă din partea unei autorități terțe. Acest act juridic sau sociologic reprezintă pilonul de bază în completarea declarațiilor pe proprie răspundere ori în recensăminte.
- autodeclarare — Acțiunea de a se autodeclara și rezultatul ei; declarație oficială făcută pe proprie răspundere prin care o persoană își asumă o anumită identitate, calitate, naționalitate, confesiune religioasă sau stare patrimonială în fața autorităților publice, fără necesitatea unor dovezi suplimentare eliberate de terți. Acest act structural constituie pilonul demografic în desfășurarea recensămintelor moderne.
- autodesemna — A se numi, a se delega sau a se alege pe sine însuși într-o funcție, misiune, comisie ori rol oficial, prin exercitarea unui drept propriu, a unei decizii suverane sau în mod abuziv, fără a aștepta o numire, un vot ori o confirmare formală din partea unui for administrativ sau a unei autorități superioare.