#familiar

• abțigui — A se înveseli sau a intra într-o stare de ebrietate ușoară ori moderată prin consumul de băuturi alcoolice; a se binedispune la un pahar. Folosit uneori la forma tranzitivă pentru a descrie acțiunea de a îmbăta pe cineva pe furiș sau treptat. Reprezintă un termen pitoresc din argoul românesc, având o conotație mai degrabă comică sau indulgentă decât una severă sau peiorativă.
• abțiguire — Acțiunea de a se abțigui și rezultatul ei; starea de ușoară euforie, amețeală și binedispunere provocată de consumul moderat de alcool. Acest substantiv verbalizat descrie procesul sociabil și adesea festiv de relaxare bahică, fiind utilizat exclusiv în medii informale sau în scrieri literare ce reproduc graiul popular urban.
• abțiguit — Care se află sub influența moderată a băuturilor alcoolice; ușor amețit, vesel sau cherchelit, fără a fi ajuns într-o stare de ebrietate avansată sau incapacitate fizică. Este un termen specific registrului colocvial urban din limba română, utilizat pentru a descrie o stare euforică inofensivă dobândită în contexte sociale relaxate.
• actoriță — Formă secundară, diminutivală sau populară pentru actriță, desemnând o femeie care interpretează un personaj într-o piesă ori un film; folosită uneori cu nuanță afectuoasă, familiară sau ușor ironică în funcție de context. Reprezintă un derivat structural de gen creat prin atașarea directă a unui sufix feminin la rădăcina masculină.
• adicătelea — Variantă extinsă și perfect sinonimă a adverbului 'adicătele' (sau adică), intens utilizată în registrul familiar, popular sau în scrierile literare ce reproduc graiul muntenesc sau cel bucureștean vechi (frecvent în opera lui Caragiale). Acest element structural funcționează ca o marcă de insistență conversațională, având rolul de a izola și evidenția concluzia ori intenția reală din spatele unui discurs.
• afaniseală — Acțiunea de a nimici, a prăpădi, a distruge complet sau rezultatul acestei acțiuni; distrugere totală, anihilare, ruinare. În registrul colocvial sau familial vechi, termenul este utilizat pentru a descrie o sursă de ruină financiară, o pacoste sau o persoană care provoacă pagube masive și distruge echilibrul unei familii prin vicii.
• ageamie — Starea, condiția sau calitatea de ageamiu; lipsă totală de experiență, de pricepere sau de îndemânare într-un anumit domeniu de activitate, profesie ori meșteșug. Reprezintă caracteristica unui începător naiv sau a unui diletant care comite greșeli din cauza lipsei de cunoștințe practice sau teoretice.
• ageamiu — Persoană care este complet lipsită de experiență, de pricepere sau de îndemânare într-un anumit domeniu, meșteșug ori profesie; începător naiv, diletant sau neofit care abia inițiază o activitate și comite greșeli din cauza lipsei de cunoștințe practice. Ca adjectiv, descrie un comportament sau o acțiune marcată de stângăcie și nepregătire profesională.
• aghesmuit — Care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aghezmuit — Variantă ortografică pentru aghesmuit; care a fost stropit sau binecuvântat cu agheasmă; locuință ori obiect purificat structural prin ritualul apei sfințite; în limbajul familiar sau argotic, persoană care se află sub influența băuturilor alcoolice, fiind amețită ori beată.
• aia — Formă populară, familiară sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de depărtare pentru genul feminin, numărul singular, corespunzătoare termenului standard literar 'aceea'. În vorbirea curentă, servește structural pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație care nu se află în proximitatea spațială ori temporală a vorbitorului, fiind utilizat intens și în structuri exclamative sau de întărire.
• aiasta — Formă populară, familiară sau regională a adjectivului ori pronumelui demonstrativ de apropiere pentru genul feminin, numărul singular, echivalentă cu termenul standard literar 'aceasta'. Se folosește în vorbirea curentă pentru a indica o persoană, un obiect sau o situație aflată în proximitatea spațială, temporală ori conversațională directă a vorbitorului, adăugând un ton cald, direct sau intensificator.
• aicea — Formă populară și familiară a adverbului de loc 'aici', utilizată pe scară largă în limba română vorbită; indică proximitatea spațială directă a unui obiect, a unei persoane ori a unui eveniment față de vorbitor. Adăugarea particulei de întărire finală confere cuvântului o nuanță mai directă, fiind intens folosit în dialogurile zilnice și în literatura de factură realistă sau populară.
• aide — Formă populară, familiară sau regională a interjecției de îndemn 'haide'; folosită în vorbirea curentă pentru a stimula, a zori, a chema pe cineva sau a marca inițierea unei acțiuni imediate. În funcție de context și intonație, poate exprima și un sentiment de mirare, de contestare sau de resemnare structurală.
• aideți — Formă populară sau familiară de imperativ la persoana a II-a plural (sau utilizată ca formulă de politețe) pentru interjecția ori verbul defectiv de îndemn 'aide' (haide); servește structural pentru a mobiliza, zori sau chema un grup de persoane să înceapă ori să continue o acțiune comună. Este echivalentul direct al termenului literar 'haideți'.
• aiurist — Persoană zăpăcită, neatentă, împrăștiată în gânduri sau distrată, care acționează fără discernământ ori vorbește fără să gândească; om predispus la gafe din cauza lipsei de concentrare. Ca adjectiv, descrie o fire nestatornică, superficială sau un mod de a fi caracterizat prin confuzie și decizii luate la întâmplare.
• albăstrior — De un albastru deschis, palid, drăguț sau delicat; ușor albăstrui. Termenul poartă o puternică valoare hipocoristică și expresivă, fiind întrebuințat cu precădere în limbajul familiar, în descrierile literare, în povești ori în folclor pentru a nuanța cu afecțiune culoarea unor ochi, a unor flori mici sau a unor piese vestimentare.
• alunguț — Diminutiv al adjectivului 'alungat' sau 'lunguieț'; care are o formă discret sau simpatic prelungită, fiind doar puțin mai lung în raport cu lățimea sa standard. Termenul este utilizat în limbajul familiar sau în descrierile populare pentru a exprima o nuanță afectivă sau o caracteristică anatomică discretă a unui obiect, fruct sau animal mic.
• amenințeală — Formă substantivală familiară, colocvială sau de jargon popular, utilizată pentru a descrie acțiunea repetată, continuă sau neserioasă de a amenința; stare de intimidare sau cicăleală agresivă. Față de termenul literar, 'amenințeală' poartă adesea o nuanță ușor ironică sau peiorativă, sugerând că avertismentele lansate sunt mai degrabă guralive, lipsite de substanță sau pur administrativ-repetitive.
• amușinat — Care a fost mirosit, adulmecat sau tatonat olfactiv de către un animal; obiect, urmă sau loc cercetat cu multă atenție. În sens figurat, se aplică unei persoane, afaceri sau situații care a fost investigată pe ascuns ori spionată discret de către cineva interesat să descopere indicii sau secrete.