#mitologie greaca

• Absirt — Personaj din mitologia greacă (cunoscut și sub numele de Apsyrtos), fratele Medeei, ucis și dezmembrat de aceasta pentru a-și încetini tatăl (Eete) în urmărirea argonauților. În filozofia morală, hermeneutică și psihanaliza timpurie, numele lui este utilizat ca un arhetip conceptual sau metaforă pentru jertfa inocentă, fragmentarea brutală a legăturilor morale de sânge și sacrificiul de sine tragic în numele unei pasiuni oarbe sau al unei ambiții devastatoare.
• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• Academos — Un erou legendar din mitologia atică antică, a cărui principală semnificație istorică și culturală derivă din legătura sa cu originile învățământului occidental. Academos deținea o proprietate și o grădină sacră de măslini (situate la nord-vest de Atena), unde, conform mitului, i-a ajutat pe Dioscuri să o salveze pe Elena. Acest crâng sacru, numit în onoarea sa 'Hekademeia' sau 'Akademeia', a fost ales ulterior de filosoful Platon în anul 387 î.Hr. ca sediu pentru celebra sa școală, transformând numele eroului în rădăcina etimologică universală a conceptelor de 'academie' și 'academic'.
• Acamante — Numele purtat de mai mulți eroi din mitologia greacă, cel mai celebru fiind fiul lui Teseu și al Fedrei, menționat în ciclurile epice legate de Războiul Troian. Acesta s-a remarcat ca emisar trimis la Troia pentru a cere restituirea Elenei și ca unul dintre războinicii curajoși care s-au ascuns în interiorul Calului Troian. În sens mai larg, numele face referire și la alte figuri mitologice, cum ar fi un conducător trac ucis în bătălie sau un luptător teban din războiul celor Șapte contra Tebei.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• Acarnan — Erou mitologic grec, unul dintre epigoni, fiu al medicului și profetului Alcmeon și al nimfei Callirhoe (fiica zeului-râu Achelous). Potrivit legendei, Zeus i-a grăbit creșterea, alături de fratele său Amphoterus, pentru a-și putea răzbuna tatăl ucis. Ulterior, el a emigrat pe coasta de vest a Greciei centrale, unde a întemeiat o colonie și un stat antic care i-au purtat numele: Acarnania.
• Acast — Erou mitologic grec, rege al cetății Iolcos, fiu al lui Pelias și al Anaxibiei. A fost unul dintre participanții la faimoasa expediție a argonauților pentru căutarea Lânii de Aur (plecând împotriva voinței tatălui său) și a luat parte la vânătoarea mistrețului din Calydon. După uciderea tatălui său la îndemnul Medeei, Acast a preluat tronul, i-a alungat pe Iason și Medea și a organizat funeralii fastuoase, un episod legendar intens reflectat în arta și poezia antică.
• Acastus — Varianta latină și internațională a numelui eroului mitologic grec Acast, fiul regelui Pelias din Iolcos. Ca personaj legendar, Acastus este recunoscut pentru participarea sa la expediția navei Argo pentru obținerea Lânii de Aur și la vânătoarea mistrețului calydonian, devenind rege după moartea tatălui său și fiind ulterior implicat în conflicte dramatice cu Peleus și Iason reflectate în textele lui Ovidiu și Apollonius din Rodos.
• Actaeon — Erou celebru din mitologia greacă, fiul lui Aristaeus și al Autonoei, crescut de centaurul Chiron pentru a deveni un vânător iscusit. Conform mitului structural descris de Ovidiu, Actaeon a surprins-o din greșeală pe zeița Artemis (Diana) scăldându-se goală într-o peșteră sacră; drept pedeapsă, zeița l-a transformat într-un cerb, iar el a fost sfâșiat de propriii săi câini de vânătoare. În astronomie, numele său a fost atribuit asteroidului 12242 Maxacacia.
• Actaeus — Personaj din mitologia greacă, recunoscut structural ca fiind primul rege legendar al Aticii (regiunea istorică din jurul Atenei), înainte de domnia lui Cecrops. Conform tradițiilor antice descrise de Pausanias, el a numit țara 'Actaea' după propriul său nume; ulterior, s-a căsătorit cu fiica sa, Agraulos, transmițând astfel succesiunea regală. Numele său este profund legat de originile autohtone și de primele așezări teritoriale din spațiul elen.
• Acteon — Variantă grafică și fonetică curentă în limba română pentru 'Actaeon'; erou vânător din mitologia greacă transformat de zeița Artemis în cerb și sfâșiat de propriii săi câini. În sens științific extins, numele definește un gen de melci marini gastropode (Acteonidae) cu cochilii spiralate delicate, dar și un asteroid din centura principală descoperit în secolul al XX-lea, ambele împrumutând conotația structurală a numelui mitologic.
• Acteu — Variantă grafică și fonetică românească curentă pentru 'Actaeus'; personaj din mitologia greacă recunoscut ca primul rege legendar al Aticii (regiunea din jurul Atenei) înainte de Cecrops. El este considerat un lider autohton primordial, născut direct din pământ, care a oferit numele inițial al regiunii ('Actaea') și a consolidat primele așezări teritoriale din spațiul elen înainte ca istoria scrisă să fie consemnată în documentele antice.
• Admet — Forma românească tradițională pentru numele lui Admetus, legendarul rege din Pherae în Tesalia, celebru în mitologia greacă pentru faptul că a fost slujit timp de un an de zeul Apollo și pentru devotamentul soției sale, Alcesta (Alcestis), care a acceptat să moară în locul lui pentru a-i salva viața.
• adonian — Privitor la Adonis, zeul grecesc al frumuseții și al vegetației, ori caracteristic acestuia; care amintește de farmecul, tinerețea sau frumusețea ideală a lui Adonis; adonic. Ca substantiv, poate desemna o persoană sau un adept influențat de cultul istoric ori de estetica asociată acestei figuri mitologice.
• adonis — Zeul grecesc al frumuseții masculine, al tinereții și al vegetației, asociat cu renașterea anuală a naturii; în limbajul curent, substantivul desemnează, prin metaforizare, un tânăr de o frumusețe fizică excepțională, elegant și atrăgător. În sens structural, reprezintă prototipul idealului estetic masculin promovat de sculptura și cultura clasică elenă.
• Adrastus — Nume propriu legendar din mitologia elenă, purtat în special de regele cetății Argos care a organizat și condus celebra expediție militară a celor 'Șapte împotriva Tebei' pentru a-și reinstala ginerele pe tron. În astronomie, termenul desemnează un crater de impact major situat pe suprafața satelitului Tethys al planetei Saturn, numit în onoarea unui personaj homeric.
• Aeacides — Patronimic antic utilizat pentru a desemna orice descendent de sex masculin al lui Aeacus, legendarul rege al insulei Aegina și judecător în Hades; termenul îi vizează cu precădere pe Ahile, Peleus și Telamon. În context istoric extins, numele face referire și la membrii dinastiei eacide care au guvernat anticatului Epir, printre aceștia numărându-se regele Aeacides (tatăl lui Pirus).
• Aeacus — Rege mitologic al insulei Eghina, fiu al lui Zeus și al nimfei Aegina, recunoscut în întreaga lume antică pentru evlavia, înțelepciunea și simțul său profund al dreptății. Datorită spiritului său justițiar incoruptibil manifestat în timpul vieții pământești, după moarte a fost ridicat de zei la rangul de judecător al sufletelor în Hades (Infern), alături de regii cretani Minos și Rhadamanthus.
• Aeaea — Insulă mitologică descrisă în epopeea homerică Odiseea ca fiind tărâmul și reședința vrăjitoarei și zeiței Circe. Înconjurată de marea nesfârșită și acoperită de păduri dese de stejar, insula reprezintă spațiul simbolic al metamorfozei magice, unde rătăcitorii sunt transformați în fiare sălbatice sau domestice.
• Aëdon — Personaj tragic din mitologia greacă, fiică a lui Pandareus și soție a lui Zethus (regele Tebei), cuprinsă de o gelozie profundă față de Niobe din cauza numărului mare de copii ai acesteia. În încercarea de a-l ucide pe cel mai mare fiu al rivalei sale, Aëdon îl ucide din greșeală pe propriul său fiu, Itylus, fapt ce determină zeii milostivi să o metamorfozeze într-o privighetoare veșnic îndurerată.