#proba

• actuar — Specialist în matematică financiară, statistici și teoria probabilităților, responsabil cu calcularea riscurilor, a primelor de asigurare, a ratelor de rentabilitate și a rezervelor tehnice pentru fondurile de pensii sau companiile de asigurări. Acest profesionist analizează impactul financiar al incertitudinii și evaluează probabilitatea evenimentelor viitoare pentru a menține stabilitatea economică structurală a unei instituții.
• admisibil — Care poate fi admis, acceptat, îngăduit sau luat în considerare; care este plauzibil, tolerabil, permis de lege, de logică ori de normele sociale și morale. În domeniul juridic, termenul caracterizează o cerere, o probă sau o acțiune care îndeplinește toate condițiile de formă și fond prevăzute de codurile de procedură pentru a fi analizată pe fond.
• admisibilitate — Calitatea sau însușirea a ceea ce este admisibil; caracterul unei cereri, al unei probe sau al unei acțiuni de a îndeplini condițiile legale, logice ori procedurale pentru a fi primită și analizată în fond de către o instanță judecătorească ori o autoritate competentă. Reprezintă un filtru procedural esențial în drept, menit să asigure conformitatea actelor cu normele de ordine publică înainte de evaluarea validității lor.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• adoptat — Despre un copil sau un minor care a fost primit în mod legal într-o familie, dobândind statutul juridic și drepturile unui descendent legitim; înfiat. În sens larg, se referă la o idee, metodă, hotărâre sau conduită care a fost acceptată, aprobată sau însușită în mod oficial ori voluntar de către un grup sau o instituție.
• afidavit — Declarație scrisă pe proprie răspundere, semnată în mod voluntar de către o persoană numită deponent și certificată ori autentificată de o autoritate legală împuternicită, cum ar fi un notar public sau un magistrat. Acest document servește ca probă juridică preliminară sau probatoriu oficial în cadrul sistemelor de drept de tip Common Law, deponentul asumându-și consecințele penale ale sperjurului în cazul în care datele prezentate se dovedesc a fi false.
• agrea — A privi pe cineva sau ceva cu simpatie, bunăvoință sau plăcere; a accepta, a aproba sau a simpatiza o persoană, o propunere sau o idee într-un cerc social ori profesional. Termenul implică o atitudine favorabilă, manifestată prin acordarea de sprijin moral, appreciation estetică ori consimțământ amiabil în fața unor opțiuni.
• agreare — Acțiunea de a agrea și rezultatul ei; aprobare oficială, acceptare formală, avizare sau recunoaștere a conformității unui furnizor, a unei proceduri ori a unui proiect de către o autoritate competentă. În mediul corporativ și administrativ, reprezintă procesul de selecție și validare prin care o entitate economică primește dreptul de a colabora sau de a livra servicii.
• agreat — Care se bucură de simpatie, aprobare sau recunoaștere oficială; acceptat, agreat sau validat în mod formal de o autoritate, o companie sau un partener extern. În limbajul corporativ și juridic, termenul califică un furnizor, un specialist sau un plan de acțiune care a trecut cu succes de procesul de selecție și evaluare, fiind inclus în listele oficiale de colaborare.
• agriement — Formă învechită, neadaptată sau considerată barbarism pentru cuvântul agrement; acțiunea de a aproba, consimțământ, acord ori plăcere, distracție, petrecere a timpului liber într-un mod plăcut. În documentele comerciale sau juridice vechi de secol XIX, termenul rarisim reprezenta o preluare directă și parțial deformată a conceptului francez de aprobare oficială ori confort.
• aleatoriu — Care depinde de un eveniment viitor și nesigur, determinat de hazard sau supus legilor probabilității; imprevizibil, întâmplător. În informatică și matematică, descrie un proces, o variabilă sau o secvență numerică unde fiecare rezultat are o șansă egală de a fi selectat, neexistând un tipar ori o ordine predeterminată.
• alicot — O parte fragmentară dintr-un tot, reprezentând o cantitate sau un volum exact măsurat dintr-o probă omogenă, extrasă pentru a fi supusă analizelor chimice ori fizice, fără a altera restul compoziției. În matematică, termenul descrie o parte alicotă, adică un număr sau o mărime care divide exact o altă mărime mai mare, fără a lăsa rest (de exemplu, 4 este o parte alicotă a lui 12).
• alicotă — Forma feminină a termenului alicot; subdiviziune exactă a unui întreg care se cuprinde în acesta de un număr determinat și întreg de ori, fără a lăsa rest. În chimia analitică de laborator, reprezintă o porțiune volumetrică lichidă sau solidă extrasă cu precizie dintr-o probă omogenă, iar în domeniul juridic definește o cotă-parte ideală, abstractă și fixă dintr-un patrimoniu comun, exprimată de obicei sub formă de fracție sau procent.
• analizat — Care a fost supus unui proces de analiză, examinare sau descompunere structurală; obiect, text, fenomen ori set de date studiat în amănunt pentru a-i determina proprietățile sau elementele componente. În sens clinic sau tehnic, descrie o probă biologică sau un material asupra căruia s-au efectuat determinări calitative ori cantitative de laborator.
• aproba — A-și da consimțământul în mod oficial, a autoriza sau a valida o cerere, un proiect, o lege sau o decizie administrativă; a considera ca fiind bun, corect sau valabil, manifestând un acord total sau o susținere deschisă față de opiniile, acțiunile ori conduita cuiva.
• aprobabilitate — Însușirea, calitatea sau starea a ceea ce este aprobabil; posibilitatea, caracterul sau șansa unui proiect, a unei legi ori a unei cereri administrative de a obține consimțământul oficial, validarea sau autorizarea din partea unei instanțe superioare ori a unui comitet de reglementare.
• aprobălui — Formă verbală regională, hibridă sau familiar-ironică derivată din verbul 'a aproba', utilizată în anumite comunități sau în graiul colocvial pentru a descrie acțiunea de a aproba în mod repetat, mecanic sau formal pe cineva, adesea fără a acorda o atenție reală argumentelor ori pentru a scăpa rapid de o discuție plictisitoare.
• aprobăluit — Care a fost supus acțiunii de aprobăluire; persoană, opinie sau argument care a fost acceptat ori încuviințat în mod mecanic, formal ori de mântuială, fără o analiză critică veritabilă sau o validare profundă.
• aprobare — Acțiunea de a aproba și rezultatul ei; consimțământ oficial, încuviințare, autorizație sau act administrativ ori legislativ prin care se validează o cerere, un plan ori un proiect; confirmare sau apreciere pozitivă manifestată față de conduita, opiniile ori faptele unei persoane.
• aprobat — Care a primit consimțământul oficial, autorizația, confirmarea sau validarea din partea unei autorități, instanțe ori a unui comitet; proiect, document sau comportament acceptat, încuviințat ori agreat. În sens tehnic sau birocratic, descrie starea finală a unui dosar sau act normativ care a trecut cu succes de toate etapele de verificare și control legal.