Dicționarul de Mitologie Clasică și Antichitate

• Absyrtus — În mitologia greacă, prinț colchidian, fiu al regelui Aeëtes și frate al Medeei. Este cunoscut mai ales pentru rolul său tragic în mitul argonauților; în timp ce fuga Medeei cu Iason pe nava Argo punea în pericol expediția, ea l-a ucis și l-a dezmembrat pe Absyrtus, aruncându-i bucățile în mare pentru a-și încetini tatăl, care s-a oprit să le adune pentru ritualul de înmormântare.
• Acontius — Personaj din mitologia greacă, un tânăr de o frumusețe rară din insula Ceos care, îndrăgostit de Cydippe, a păcălit-o pe aceasta să citească cu voce tare un jurământ de credință scris pe un măr, declanșând un legământ sacru protejat de zeița Artemis.
• agamedes — Personaj din mitologia greacă, fiul lui Erginos și fratele lui Trophonios, recunoscut ca un arhitect și constructor legendar al Antichității. Împreună cu fratele său, a proiectat și ridicat structuri monumentale celebre, precum pragul de piatră al templului lui Apollo din Delphi sau vistieria regelui Hyrieus, fiind ucis în timpul unei încercări de evadare dintr-o capcană structurală.
• Agenor — Personaj legendar din mitologia greacă, rege al Feniciei, fiu al lui Poseidon și al Libyei, cunoscut ca tată al Europei, al lui Cadmus, Phoenix și Cilix. În relatările mitologice structural elocvente, el este cel care își trimite fiii în căutarea Europei, răpită de Zeus transformat în taur, interzicându-le să se întoarcă fără ea, fapt ce a dus la întemeierea unor mari cetăți antice europene.
• alcander — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri minore din istoria clasică și mitologie. În Iliada lui Homer, Alcander este un războinic lician ucis de Ulise în timpul Războiului Troian; în istoria Spartei, reprezintă tânărul care l-a lovit și l-a orbit la un ochi pe legiuitorul Licurg, fiind ulterior iertat și transformat de acesta într-un susținător devotat prin blândețe și educație.
• alcathous — Nume de origine greacă antică ce desemnează mai multe figuri din mitologie și legendele clasice, cel mai celebru fiind fiul lui Pelops și al Hippodamiei. În tradiția elenă, Alcathous a devenit regele Megarei după ce a ucis leul din Citeron care îl omorâse pe fiul fostului monarh, fiind recunoscut istoric ca cel care a reconstruit zidurile cetății Megara cu ajutorul zeului Apollo.
• alcioneu — Forma românească a numelui Alcyoneus (Alkyoneus), cel mai mare și mai puternic dintre giganții din mitologia greacă, născut din Gaia (Pământul) și picăturile de sânge ale lui Uranus. Era nemuritor atât timp cât lupta pe pământul său natal, Pallene, fiind în cele din urmă învins de Heracles, care l-a târât în afara granițelor țării sale la sfatul zeiței Athena pentru a-l putea străpunge cu săgețile.
• amithaon — Nume propriu sau termen de sorginte mitologică elenă (Amythaon), ce desemnează un personaj legendar, fiu al lui Cretheus și al Tyro, recunoscut în epopeile clasice ca tată al înțeleptului Melampus și al lui Bias. În filologia istorică și literatură, termenul funcționează ca substantiv propriu fix ce evocă filiațiile nobile și dinastiile mitice din Peloponez.
• ancaeus — Nume purtat de doi eroi din mitologia greacă ce au participat la expediția argonauților: Ancaeus din Arcadia (fiul lui Lycurgus, ucis de mistrețul din Calydon) și Ancaeus din Samos (fiul lui Poseidon, timonier al navei Argo după moartea lui Tiphys). În structura mitului, ambii reprezintă figuri tragice ale curajului antic, asociați cu forța fizică deosebită sau cu priceperea nautică excepțională.
• Anchise — Personaj legendar din mitologia greacă și romană, rege al dardanilor din Troada, faimos pentru frumusețea sa care a atras-o pe zeița Afrodita (Venus), cu care l-a zămislit pe eroul Eneas. În timpul distrugerii Troiei, fiind bătrân și paralizat, a fost salvat din flăcări de către fiul său, care l-a purtat pe umeri, devenind un simbol universal al pietății filiale în opera 'Eneida' de Virgiliu.
• Andraemon — Numele mai multor personaje din mitologia greacă clasică, cel mai cunoscut fiind regele Etoliei, soțul Gorgăi și tatăl lui Thoas (erou care a condus etolienii în Războiul Troian). În context literar și structural, această entitate mitologică întruchipează dinastia regală arhaică și legăturile genealogice complexe folosite de poeții antici (precum Homer) pentru a stabili legitimitatea teritorială și alianțele războinice.
• Androcle — Numele unui sclav legendar din Roma antică (cunoscut și sub forma Androcles), celebru în literatura clasică pentru povestea sa de loialitate și compasiune reciprocă cu un leu. Conform legendei structurale relatate de Aulus Gellius, Androcle i-a scos un ghimpe din labă unui leu rănit în pustiu, iar mai târziu, când a fost condamnat să fie devorat de fiare în arenă, animalul l-a recunoscut și i-a salvat viața, demonstrând o legătură afectivă unică.
• androgeos — Formă de bază grafică sau variantă literară arhaică pentru Androgeu (ortografiat istoric Androgeos în greaca veche), reprezentând numele fiului legendar al regelui Minos al Cretei și al Pasiphaei. În contextul mitologiei clasice, uciderea sa de către atenieni din cauza geloziei pe succesele sale atletice a constituit motivul structural direct pentru care Minos a impus Atenei tributul sângeros de șapte tineri și șapte fecioare hrăniți Minotaurului.
• Andromaca — Eroină faimoasă din mitologia greacă, fiica regelui Eetion din Teba Ciliciei și devotata soție a lui Hector, prințul Troiei. În context literar și structural, figura sa (imortalizată de Homer în Iliada și de Jean Racine în celebra sa tragedie) întruchipează idealul clasic al demnității feminine, al fidelității conjugale și al suferinței materne profunde în fața ororilor și distrugerilor provocate de război.
• antenor — Personaj legendar din mitologia greacă, sfetnic troian înțelept în timpul Războiului Troian, recunoscut pentru poziția sa moderată și încercările de a obține pacea prin restituirea Elenei către greci. După căderea Troiei, tradiția îi atribuie salvarea datorită ospitalității arătate față de solii eleni și întemeierea unor orașe în nordul Italiei (cum ar fi Padova). În sens antonomastic rar, numele poate descrie un sfetnic prudent sau un negociator de pace.
• ariadna — Personaj celebru din mitologia greacă, fiica regelui Minos al Cretei și a Pasiphaei, care l-a ajutat pe Tezeu să ucidă Minotaurul și să evadeze din Labirint oferindu-i un ghem de ață (firul Ariadnei). În astronomie, termenul desemnează asteroidul cu numărul 43 din centura principală; în sens metaforic, numele reprezintă simbolul călăuzei sigure sau al soluției ingenioase care permite ieșirea dintr-o situație extrem de complexă.
• autonoe — 1. Prințesă tebană din mitologia greacă, fiica cea mare a regelui Cadmos (fondatorul Tebei) și a zeiței Harmonia, soție a lui Aristaeos și mamă a nefericitului vânător Actaeon. Numele său, tradus literal prin 'cea care gândește pentru sine' sau 'cu minte proprie', este legat tragic de episoadele de frenezie dionisiacă în care, cuprinsă de nebunia rituală insuflată de zei, a participat alături de surorile sale la dezmembrarea nepotului ei, Pentheus. 2. Satelit natural de mici dimensiuni al planetei Jupiter, descoperit în anul 2001 și numit oficial după personajul mitologic.