#adjectiv masculin

• acaparator — Persoană de sex masculin sau factor care monopolizează, pune stăpânire sau își însușește bunuri, funcții sau atenția publică prin metode speculative, abuzive ori de o asertivitate excesivă. Ca adjectiv, descrie un comportament invaziv, un discurs dominator care elimină dialogul sau un fenomen cotidian care tinde să consume tot timpul disponibil al unui individ.
• adulator — Persoană care flatează peste măsură, lingușește servil sau manifestă o admirație exagerată, oarbă și adesea interesată față de cineva cu un statut superior. Ca adjectiv, termenul califică un comportament, un discurs sau o atitudine marcată de un devotament fanatic ori de complimente excesive, folosite ca instrument tactic pentru a obține privilegii, favoruri sau protecție din partea unei figuri autoritare sau celebre.
• amăgelnic — Care are însușirea sau tendința de a amăgi, de a induce în eroare ori de a ademeni; înșelător, amăgitor, iluzoriu sau plin de viclenie. În sens structural și literar, termenul descrie un comportament, o promisiune ori un aspect exterior fals care maschează o realitate dezamăgitoare, fiind utilizat frecvent în scrierile morale sau religioase vechi pentru a descrie caracterul trecător al deșertăciunilor lumești.
• amăgitoresc — Care este caracteristic unui amăgitor sau unei amăgiri; de natura înșelăciunii, plin de ademeniri specifice sau manifestat în maniera unui diletant viclean. Acest derivat adjectival rar este utilizat contextual în scrierile literare arhaice sau predicile bisericești vechi pentru a descrie comportamentele și aparențele capcană ale lumii profane.
• amăruț — Care are un gust slab sau ușor amar, fiind o nuanțare diminutivală a adjectivului amar; amărui. În sens figurat, afectiv sau literar, termenul descrie o nuanță subtilă de tristețe, o dezamăgire minoră, o ironie fină sau o stare sufletească ușor melancolică, îndulcită de o tentă de resemnare ori duioșie.
• amățitor — Care are însușirea sau puterea de a amăți (a ameți), de a zăpăci ori de a tulbura simțurile și claritatea mentală; amețitor, năucitor sau uimitor. În sens literar ori poetic vechi, termenul descrie un parfum puternic, o licoare alcoolică fermentată sau un peisaj grandios care copleșește rațiunea, lăsând o impresie profundă de fascinare ori confuzie pasageră.
• ambarasant — Care pune în încurcătură, care provoacă jenă, disconfort psihic, perplexitate sau o stare de awkwardness social; stânjenitor, jenant sau incomod (din fr. embarrassant). Descrie o situație, o tăcere, o privire sau un adevăr rostit nepotrivit care perturbă armonia sau desfășurarea firească a unei interacțiuni umane.
• ambetant — Care plictisește, sâcăie, enervează sau indispune; plictisitor, sâcăitor, enervant sau supărător (din fr. embêtant). Reprezintă un împrumut livresc sau o formă de jargon utilizată în trecut în vorbirea cultă a burgheziei ori în scrierile parodice pentru a descrie o situație inoportună ori un individ extrem de obositor.
• ambiant — Care înconjoară o persoană, un obiect sau un organism din toate părțile; specific mediului în care se desfășoară o activitate ori o existență. În fizică și meteorologie, califică parametri precum temperatura sau presiunea aerului din mediul înconjurător imediat. În sens sociologic, descrie atmosfera culturală, morală sau socială reprezentativă pentru un anumit colectiv sau mediu.
• ambidextru — Persoană care are abilitatea înnăscută sau dobândită de a-și folosi ambele mâini (sau ambele picioare) cu aceeași îndemânare, precizie și ușurință în executarea sarcinilor. Ca adjectiv, descrie un mecanism, o unealtă, un sistem de control (de exemplu, o armă sau un mouse) ori o abilitate concepută structural pentru a fi utilizată la fel de eficient atât de pe partea stângă, cât și de pe partea dreaptă.
• ambiental — Care aparține ambientului sau ambianței, privitor la mediul înconjurător; creat structural pentru a se integra armonios într-un anumit spațiu sau pentru a genera o atmosferă confortabilă și relaxantă. În ecologie, definește factorii externi naturali sau artificiali ai unui habitat. În artă și muzică, descrie compoziții de fundal, discrete, menite să însoțească activitățile zilnice fără a le perturba.
• amistuitor — Persoană sau factor care tăinuiește, ascunde, dosisește sau ajută la mușamalizarea structurală a unei fapte, a unei greșeli ori a unui secret; complotist sau complice care contribuie la îngroparea unei taine pentru a preveni divulgarea ei publică. Ca adjectiv, descrie o atitudine, o privire sau un gest care tinde să mascheze ori să dea uitării un adevăr.
• anțian — Care aparține anților, privitor la confederația tribală a anților sau la cultura lor materială și spirituală; individ care făcea parte din acest neam antic de neam slav. Termenul caracterizează elemente istorice, structuri sociale ori descoperiri arheologice specifice ariei geografice stăpânite de acești migratori.
• aristotelic — Care ține de Aristotel sau de aristotelism; aristotelian. Adjectivul califică un concept, un argument, un text sau un discipol care urmează fidel metodele analitice și sistematice instituite de filosoful din Stagira în cadrul Liceului antic.
• asimilator — Persoană, organism sau element care asimilează ori favorizează procesul de asimilare; care are puterea de a absorbi și integra elemente externe în structura proprie. Ca adjectiv, definește un factor metabolic, un mecanism psihologic sau un curent politic care conduce direct la contopirea și omogenizarea componentelor unui sistem.
• autistic — Termen împrumutat sau utilizat uneori ca variantă grafică neadaptată în literatura de specialitate pentru cuvântul 'autist'. Ca adjectiv, descrie un comportament, o trăsătură sau un proces de gândire specific autismului ori corelat cu manifestările din spectru.
• autoaccidentat — Care a suferit un accident sau o leziune corporală din propria culpă, neatenție ori suprasolicitare, fără intervenția directă a unui terț sau a unui factor extern major; persoană (în special un sportiv) care s-a accidentat singură în timpul unei activități.
• autoacuzat — Care s-a învinovățit singur, atribuindu-și comiterea unei fapte penale, a unei abateri sau a unei culpe morale; persoană care a depus o mărturie sau a semnat o declarație prin care se incriminează de bunăvoie în fața unei autorități.
• autoadaptat — Care s-a adaptat singur sau în mod automat la noi condiții, parametri ori cerințe de mediu, fără intervenție exterioară; sistem tehnic, algoritm sau organism biologic care a parcurs un proces independent de ajustare structurală sau funcțională.
• autoadministrat — Care a fost administrat de către sine însuși; se spune despre un tratament medical, o substanță sau un vaccin injectat ori ingerat direct de bolnav, fără asistență profesionistă. În context instituțional sau teritorial, desemnează o entitate, o regiune, o asociație ori o comunitate care se conduce și se gospodărește singură, deținând autonomie structurală.