#geografie

• Abadan — Oraș și port major în sud-vestul Iranului, situat pe insula cu același nume din delta râului Shatt al-Arab. În epidemiologia ocupațională, toxicologie și medicina de mediu, zona este intens studiată la nivel internațional din cauza impactului pe termen lung al emisiilor provenite de la una dintre cele mai mari rafinării de petrol din lume, analizându-se incidența bolilor respiratorii cronice și a patologiilor oncologice la lucrătorii din industria petrochimică.
• Abakan — Oraș capitală al Republicii Hacasia din Federația Rusă, situat în sudul Siberiei, la confluența râurilor Abakan și Enisei. În epidemiologia geografică și bolile infecțioase, regiunea este monitorizată pentru focarele naturale de encefalită transmisă de căpușe (TBE - Tick-Borne Encephalitis) și alte arboviroze specifice taigalei, servind ca bază pentru studii privind imunitatea populațiilor indigene și dinamica vectorilor.
• abhaz — Persoană care face parte din populația de bază a Abhaziei sau care este originară de acolo; ca adjectiv, desemnează tot ceea ce aparține acestei regiuni sau culturii sale. În studiile globale de gerontologie și antropologie medicală din secolul al XX-lea, populația abhază a devenit un subiect major de cercetare datorită indicelui neobișnuit de ridicat de longevitate activă, cercetătorii analizând dieta locală, factorii genetici și stilul de viață rural pentru a înțelege secretele îmbătrânirii celulare încetinite.
• Abisinia — Denumirea istorică și tradițională sub care a fost cunoscut Imperiul Etiopian și regiunea cornului Africii în documentele cartografice, politice și diplomatice europene până la mijlocul secolului al XX-lea.
• Abruzzi — Denumire istorică și plurală alternativă folosită în trecut pentru regiunea administrativă actuală Abruzzo din centrul Italiei, situată la est de Roma, între Munții Apenini și coasta Mării Adriatice; este renumită pentru parcurile sale naționale vaste, masivul muntos Gran Sasso și patrimoniul său medieval păstrat intact.
• Abul Feda — Numele latinizat al lui Abu al-Fida (Isma'il ibn Ali ibn Mahmud al-Ayyubi), prinț, istoric, geograf și astronom kurd de seamă din dinastia Ayyubizilor, care a guvernat ca emir de Hama (Siria). Este recunoscut pe plan mondial pentru scrierile sale enciclopedice fundamentale, în special 'Taqwim al-Buldan' (Schița țărilor), o lucrare monumentală de geografie descriptivă, și cronica sa istorică universală, care au servit drept punți esențiale de cunoaștere între Orientul medieval și Occidentul european, numele său fiind onorat și prin atribuirea unui crater lunar.
• Abyla — Denumirea clasică, de origine feniciană, atribuită în antichitatea greco-romană promontoriului muntos din nordul Africii (identificat astăzi cu muntele Hacho sau Jebel Musa din apropierea enclavei Ceuta). Împreună cu muntele Calpe (Gibraltar) de pe malul opus, european, forma ansamblul legendar cunoscut sub numele de 'Coloanele lui Hercule', punct ce marca în mentalul colectiv antic limita extremă a lumii cunoscute și navigabile.
• Acamas — Variantă onomastică principală a eroului mitologic grec Acamante (fiul lui Teseu), utilizată frecvent în textele clasice elene (cum ar fi Iliada lui Homer). În epoca contemporană, termenul a fost preluat în astronomie pentru a numi un asteroid din grupul troienilor jovieni (136199 Acamas), care orbitează în apropierea planetei Jupiter. De asemenea, numele desemnează din punct de vedere geografic o peninsulă și un parc național protejat situate în extremitatea nord-vestică a insulei Cipru.
• Acarnania — Regiune istorică și geografică tradițională situată în vestul Greciei centrale, mărginită la vest de Marea Ionică, la nord de Golful Ambracic și separată la est de regiunea Etolia prin cursul râului Achelous. În antichitate, a funcționat ca stat federal tribul de sine stătător, remarcându-se prin rezistența militară în Războiul Peloponesiac și alianțele strategice cu Macedonia înainte de a fi cucerită de Imperiul Roman în anul 168 î.Hr. În prezent, formează unitatea administrativă regională Aetolia-Acarnania, recunoscută pentru resursele sale bogate de apă și lagunele unice.
• acvatoriu — Suprafață sau porțiune de apă delimitată natural ori artificial (aparținând unui port, unui golf, unui lac sau unei mări) destinată evoluției, manevrării, ancorării sau staționării în siguranță a navelor și hidroavioanelor; de asemenea, include bazinele de întoarcere și șenalele de acces portuare. Această incintă structurală este protejată de diguri și monitorizată strict pentru a asigura adâncimi optime și protecție împotriva valurilor mari.
• Adamawa — Regiune geografică, istorică și administrativă de mari dimensiuni situată în Africa Centrală și de Vest, extinsă pe teritoriul Nigeriei (ca stat federal) și al Camerunului (ca regiune administrativă și platou muntos). Numele provine de la liderul fulani Modibo Adama, care a fondat un emirat în această zonă muntoasă și fertilă în secolul al XIX-lea.
• Adamclisi — Localitate și sit arheologic de o importanță istorică deosebită situat în județul Constanța, România, faimos pentru adăpostirea monumentului triumfal roman Tropaeum Traiani. Acest complex arheologic a fost ridicat între anii 106-109 d.Hr. din ordinul împăratului Traian pentru a celebra victoria armatei romane asupra coaliției formate din daci, geți și sarmați în urma bătăliilor sângeroase din iarna anului 101-102 d.Hr.
• Adamov — Oraș de dimensiuni mici situat în regiunea Moravia de Sud din Republica Cehă, renumit din punct de vedere istoric pentru industria sa metalurgică și de prelucrare a fierului, cu rădăcini adânci ce coboară până în secolul al XIV-lea. Localitatea este amplasată într-o zonă muntoasă pitorească din apropierea carstului morav, fiind de asemenea un punct important de pornire pentru traseele turistice din rezervațiile naturale învecinate.
• Adamstown — Singura așezare permanentă și capitala oficială a Insulelor Pitcairn, un teritoriu britanic de peste mări situat izolat în sudul Oceanului Pacific. Localitatea găzduiește întreaga populație a insulei (câteva zeci de locuitori), compusă în principal din descendenții direcți ai faimoșilor răzvrătiți de pe nava britanică HMS Bounty și ai însoțitorilor lor tahitieni care s-au stabilit acolo în anul 1790.
• Adana — Oraș major și centru administrativ de prim rang situat în sudul Turciei, amplasat pe râul Seyhan, în inima regiunii istorice și agricole extrem de fertile numite Cilicia sau Çukurova. Fiind unul dintre cele mai mari și populate centre urbane ale țării, localitatea reprezintă un nod industrial, comercial și de tranzit vital, renumit la nivel mondial pentru producția sa masivă de bumbac, industria textilă avansată și identitatea sa gastronomică unică.
• adânc — Care se întinde mult în jos sub o suprafață de referință (despre ape, gropi, văi) sau mult spre interior de la o margine ori de la o deschidere; situat la o distanță considerabilă de suprafață. Ca substantiv neutru, desemnează un loc profund, o prăpastie, abisul sau adâncimea unei ape. În sens figurat, descrie un sentiment intens, o minte pătrunzătoare, o analiză filosofică detaliată ori o stare de somn profund.
• adâncat — Care a fost făcut adânc sau mai adânc; scobit, excavat ori coborât sub nivelul unei suprafețe de referință. Ca adjectiv, descrie un relief cu văi pronunțate, o trăsătură anatomică retrasă în interior (cum ar fi ochii adâncați în orbite) sau, în sens figurat, un individ cufundat complet în gânduri, meditație, somn ori într-o stare emoțională intensă.
• Adâncata — Numele mai multor localități și comune din spațiul românesc și est-european, cum ar fi comuna Adâncata din județul Suceava, România, sau localități din Ucraina (regiunea Cernăuți). Toponimul este de origine descriptivă, indicând așezarea geografică a vetrei satului într-o vale adâncă, depresionară ori pitorească, mărginită de dealuri sau codri bătrâni.
• adâncătură — Loc scobit, concavitate, depresiune de mici dimensiuni sau adâncitură formată natural ori artificial pe o suprafață, într-un teren, pe un perete stâncos ori pe un obiect. În geomorfologie, termenul descrie o microformă de relief creată prin acțiunea de eroziune a apelor sau prin tasarea solului.
• adâncime — Dimensiune a unui corp, a unei cavități sau a unui spațiu, măsurată pe verticală de sus în jos, de la o suprafață de referință până la fund; distanță considerabilă de la marginea exterioară spre interiorul unui mediu. În sens figurat, termenul definește intensitatea, profunzimea sau temeinicia unui sentiment, a unei gândiri filosofice sau a unei analize științifice.