#criză

• Ab irato — Expresie latină tradusă prin 'la mânie' sau 'sub impulsul furiei'. În psihopatologie, psihologia clinică și psihiatria medico-legală, termenul descrie acte, declarații sau agresiuni comise în timpul unui afect puternic, când starea emoțională intensă (furia oarbă, criza de furie) îngustează temporar câmpul conștiinței și reduce capacitatea pacientului de a-și controla impulsurile sau de a evalua consecințele acțiunilor sale.
• absint — 1. Licoare alcoolică puternică, de culoare verzuie, preparată din frunzele plantei de pelin (Artemisia absinthium) și anason, cunoscută pentru efectele sale toxice și neurostimulente puternice în cazul consumului excesiv. 2. Figurat: amărăciune profundă, suferință sufletească, durere morală extremă. 3. În estetică și filozofia culturii, absintul simbolizează curentul decandentist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, devenind o metaforă pentru evadarea auto-distructivă din realitate, criza existențială a artistului și alienarea morală în fața unei societăți burgheze rigide.
• acut — Care se manifestă intens, brusc și pe o durată scurtă, fiind opusul stărilor cronice (în medicină); sunet înalt, subțire sau ascuțit (în muzică și fonetică); de asemenea, descrie un unghi mai mic de 90 degrade (în geometrie). La nivel figurativ, termenul exprimă o senzație pătrunzătoare, o criză presantă sau o sensibilitate extrem de fină și ageră a simțurilor.
• acutiza — A deveni sau a face să devină mai acut, mai intens, mai ascuțit sau mai grav; proces prin care o afecțiune medicală latentă ori cronică trece brusc într-o fază critică, cu simptome violente. La nivel social, economic sau politic, verbul descrie tensionarea extremă a unui conflict, agravarea unei crize preexistente sau amplificarea unor neînțelegeri structurale.
• acutizare — Acțiunea de a se acutiza și rezultatul ei; agravare subită și pronunțată a evoluției unei boli cronice sau a unei situații conflictuale. În terminologia medicală, reprezintă recăderea violentă sau puseul clinic intens care întrerupe o perioadă de remisiune, necesitând adesea intervenție terapeutică de urgență sau spitalizare imediată.
• adâncire — Acțiunea de a adânci sau de a se adânci și rezultatul ei; procesul tehnic sau natural prin care o cavitate, o albie ori o groapă devine mai profundă. În plan social, economic sau politic, termenul desemnează agravarea, intensificarea sau amplificarea unei crize, a unei neînțelegeri ori a discrepanțelor structurale dintre elemente.
• adâncit — Care a fost făcut mai adânc, scobit, coborât sub nivelul unei suprafețe de referință sau intensificat. Ca adjectiv, descrie o formă de relief excavată (precum o albie de râu dragată), o trăsătură anatomică retrasă în interior sau, în sens figurat, un fenomen, o criză ori un sentiment care a devenit mult mai sever, profund și accentuat.
• adăpostire — Acțiunea de a adăposti sau de a se adăposti și rezultatul ei; procesul structural, logistic sau administrativ prin care se asigură ocrotirea, găzduirea și protecția unor ființe ori bunuri într-un mediu sigur și ferit. În terminologia militară și de protecție civilă, reprezintă plasarea strategică a resurselor umane în puncte fortificate în timpul stărilor de urgență.
• agrava — A face ca o situație, o stare de spirit, o criză economică sau o afecțiune medicală să devină mai grea, mai severă, mai periculoasă sau mai greu de suportat; a amplifica intensitatea negativă a unui fenomen. La forma reflexivă, termenul descrie procesul prin care o boală sau o problemă socială evoluează în mod spontan ori din cauza unor factori externi spre un stadiu critic sau cronic.
• agravare — Acțiunea de a se agrava și rezultatul ei; procesul de înrăutățire, complicare sau exacerbare progresivă a unei stări de sănătate, a unui conflict juridic ori a unei crize financiare. În context clinic, reprezintă tranziția unui set de simptome de la un stadiu stabil sau moderat către unul sever sau critic, necesitând adesea o intervenție terapeutică de urgență.
• algic — Care aparține durerii, privitor la durere; provocat de o suferință fizică sau manifestat prin durere. În semiologia clinică și neurologie, adjectivul caracterizează sindroame, crize, reacții somatice sau manifestări patologice dominate de fenomene nociceptive acute ori cronice, servind drept indicator descriptiv pentru intensitatea și localizarea suferinței în organism.
• anadrenalism — Termen medical învechit sau rar utilizat ce desemnează absența totală, defectul complet sau încetarea funcționării glandelor suprarenale; reprezintă o formă extremă și acută de insuficiență suprarenală primară. Acest fenomen clinic perturbă grav homeostazia organismului prin stoparea secreției de hormoni corticosteroizi esențiali (cortisol și aldosteron), generând simptome severe precum hipotensiune profundă, dezechilibre electrolitice și risc iminent de criză addisoniană.
• ananghie — Stare de mare strâmtoare, nevoie, lipsă materială acută sau dificultate extremă în care se află o persoană, o comunitate ori o instituție la un moment dat. În sens contextual extins, termenul descrie o situație critică, un impas financiar ori o încurcătură majoră din care se poate ieși doar cu eforturi deosebite sau cu ajutor extern, fiind utilizat frecvent în limba română în expresii legate de momentele de cumpănă ale vieții.
• anticipate — Forma de plural pentru acțiunile, plățile, deciziile administrative sau evenimentele realizate ori achitate înainte de termenul stabilit oficial. În context politic, termenul desemnează de cele mai multe ori alegerile parlamentare organizate prematur, înainte de încheierea mandatului constituțional normal, ca urmare a unei crize guvernamentale sau a dizolvării legislativului.
• anticriză — Care combate, previne, atenuează sau soluționează efectele negative ale unei crize economice, financiare, sociale sau sanitare; ansamblu de măsuri de urgență, strategii guvernamentale sau planuri manageriale (cum sunt infuziile de capital, stimulentele fiscale ori restructurările) destinate stabilizării macroeconomice sau protejării unei instituții aflate în colaps.
• apocriză — Termen utilizat în medicina umorală antică pentru a desemna eliminarea, evacuarea sau secreția materiilor nocive, a sângelui alterat ori a reziduurilor din organism; produsul această secreții patologice. Conceptul se baza pe ideea că restabilirea sănătății unui pacient depinde direct de purificarea fluidelor corporale prin crize biologice naturale.
• Arhipov — Nume de familie de origine slavă, derivat de la numele de botez Arhip, recunoscut la nivel mondial în istoria modernă și geopolitica secolului al XX-lea datorită ofițerului naval sovietic Vasili Arhipov, care a prevenit declanșarea unui război nuclear în timpul Crizei Rachetelor din Cuba (1962). În onomastica est-europeană, numele poartă o încărcătură istorică legată de curajul individual, responsabilitatea morală absolută și discernământul strategic în momente de criză globală.
• asmatic — Care suferă de astm bronsic sau care manifestă simptomele clinice caracteristice acestei afecțiuni respiratorii cronice (dispnee, wheezing, tuse); (ca adjectiv) care aparține astmului, este provocat de acesta ori se referă la crizele paroxistice de sufocare cauzate de bronhospasm și de inflamația căilor aeriene.
• astmă — Variantă fonetică și lexicografică acceptată pentru substantivul neutru 'astm'; boală cronică inflamatorie a aparatului respirator caracterizată prin episoade paroxistice de sufocare, îngustarea reversibilă a calibrului bronhiilor și hipersecreție de mucus. În limbajul popular sau în literatura medicală mai veche, termenul este utilizat pe larg la genul feminin pentru a descrie aceleași manifestări clinice de respirație greoaie, tuse convulsivă și dispnee expiratorie.
• astmatic — Referitor la astm, care aparține acestei boli sau prezintă caracteristicile ei specifice; persoană care suferă de astm bronșic sau alergic. Ca adjectiv, descrie manifestările clinice (cum ar fi tusea sau dispneea) sau factorii declanșatori legați direct de această afecțiune respiratorie cronică.