#viticultura

• afuzali — Soi de viță-de-vie de masă originar din Orient, cultivat pe scară largă și în regiunile viticole din România; de asemenea, desemnează strugurele sau boaba de strugure produsă de acest soi. Se caracterizează prin ciorchini mari, boabe ovale de culoare galben-chihlimbariu, cu pielița groasă și pulpa crocantă, fiind deosebit de apreciat pentru rezistența structurală la transport și calitățile organoleptice superioare.
• agroterasă — Terasă artificială amenajată pe versanții înclinați ai dealurilor sau munților prin lucrări specifice de nivelare și consolidare a solului, în scopul practicării agriculturii și cultivării plantelor (viță-de-vie, pomi fructiferi, orez). Această structură antropizată reduce viteza de scurgere a apei, previne eroziunea de suprafață, reține umiditatea în sol și permite mecanizarea parțială a lucrărilor pe terenurile în pantă.
• aguridar — Termen regional sau arhaic folosit în anumite graiuri românești pentru a desemna un butaș de viță-de-vie sălbatică ori un exemplar de viță nealtoită care produce exclusiv boabe mici, verzi și acre (aguride); de asemenea, poate denumi un vas din lemn sau un recipient special utilizat în gospodăriile rurale vechi pentru zdrobirea și păstrarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurijoară — Formă diminutivală, regională sau arhaică, folosită în anumite graiuri românești pentru a desemna o aguridă mică, o boabă minusculă sau un ciorchine foarte tânăr de strugure verde și acru, aflat în primele stadii de dezvoltare după înflorire. Termenul reflectă un caracter afectiv sau descriptiv pentru rodul proaspăt format al viței-de-vie.
• aguriza — A se transforma în aguridă sau a rămâne în stadiul de fruct verde, mic și acru; termen regional folosit în viticultură pentru a descrie fenomenul prin care boabele de struguri se opresc din evoluție și nu mai ajung la maturitate din cauza secetei, a bolilor sau a atacurilor de dăunători, păstrându-și astringența și culoarea verde.
• agurizar — Termen regional sau arhaic rar utilizat ca variantă fonetică pentru aguridar, desemnând un portaltoi sau un butaș de viță-de-vie sălbatică rezistentă, ori un recipient tradițional din lemn folosit pentru depozitarea sucului acid obținut din strugurii necopți.
• agurizare — Acțiunea de a aguriza și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural este cauzat de factori de stres climatic precum seceta extremă sau de atacul unor agenți patogeni, determinând compromiterea maturării normale a rodului.
• agurizat — Care a suferit procesul de agurizare; strugure, ciorchine sau boabă care s-a oprit din creștere și a rămas într-un stadiu crud, verde și acid din cauza bolilor sau a condițiilor meteo nefavorabile. În sens regional, descrie rodul care nu a mai intrat în pârgă.
• agurizi — Formă verbală regională sau variantă de conjugare folosită în anumite graiuri românești pentru acțiunea de a aguriza (a se transforma în aguridă); proces prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre pe parcursul verii din cauza bolilor sau a stresului climatic.
• agurizire — Acțiunea de a agurizi și rezultatul ei; proces fiziologic sau patologic regional descris în viticultură prin care boabele de struguri stagnează în evoluție și rămân mici, verzi și acre. Acest fenomen structural determină compromiterea maturării normale a rodului din cauza bolilor sau a secetei.
• agurizit — Care a suferit procesul de agurizire; strugure sau ciorchine care s-a oprit din copt și a rămas mic, verde și acid din cauza bolilor sau a secetei prelungite din timpul verii. În sens regional, descrie rodul blocat structural în stadiul de aguridă.
• aldoi — Acțiunea de a prăși, a săpa sau a mușuroi pentru a doua oară o cultură agricolă, în special vița-de-vie, porumbul sau cartofii, în scopul distrugerii buruienilor și al aerisirii solului. Acest procedeu tradițional urmează cronologic după prima prășire (numită albiat sau prășit primar) și este esențial pentru menținerea umidității la rădăcina plantelor.
• aldoire — Acțiunea de a aldoi și rezultatul ei; procesul tehnic sau manual de prășire secundară a unei culturi agricole, realizat cu scopul de a sparge crusta solului și de a elimina plantele parazite apărute după prima lucrare a pământului. Reprezintă o etapă esențială în agrotehnica tradițională și sustenabilă.
• aldoit — Acțiunea de a prăși sau a săpa culturile pentru a doua oară, sau starea terenului care a fost supus acestui proces agrotehnic secundar. Ca substantiv neutru, desemnează perioada sau lucrarea propriu-zisă de mușuroire și curățare a pământului din jurul plantelor, în special la vița-de-vie și prășitoare, în vederea distrugerii buruienilor rezistente.
• ampel — Prefix, radical sau element prim de compunere savantă utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi referitoare la vița-de-vie (Vitis vinifera) sau la cultura acesteia. Acesta servește ca indicator biologic precis în denumirea unor discipline, boli ale plantelor sau structuri morfologice din domeniul viticulturii.
• ampelo — Prefix sau element prim de compunere savantă utilizat în terminologia științifică internațională pentru a forma cuvinte noi referitoare la vița-de-vie (Vitis vinifera) sau la viticultură. Acesta servește ca indicator biologic precis în denumirea unor discipline complexe, patologii vegetale, tehnici de cultivare sau unelte specifice podgoriilor.
• ampelofag — Care se hrănește în mod specific sau predominant cu frunzele, lăstarii, mugurii ori fructele viței-de-vie. În entomologia aplicată și protecția plantelor, termenul desemnează o insectă sau un dăunător fitofag periculos, capabil să provoace distrugeri masive în plantațiile viticole în absența unor măsuri fitosanitare controlate.
• ampelofagă — Forma de feminin pentru ampelofag; insectă, specie sau larvă care se hrănește în mod specific cu aparatul foliar ori fructele viței-de-vie. Ca adjectiv, definește o specie, o populație de dăunători sau o larvă fitofagă ce produce daune economice majore în viticultură.
• ampelograf — Specialist în ampelografie, disciplina botanică și agronomică ce se ocupă cu studiul structural, descrierea, clasificarea și identificarea speciilor și soiurilor de viță-de-vie. Acest expert analizează caracteristicile morfologice ale frunzelor, lăstarilor și strugurilor, precum și profilele genetice moderne, pentru a cartografia și conserva biodiversitatea viticolă globală.
• ampelografă — Forma de feminin pentru ampelograf; femeie sau specialistă de sex feminin ocupându-se cu studiul, descrierea, clasificarea și catalogarea soiurilor și speciilor de viță-de-vie, operând atât prin analize morfologice clasice de teren, cât și prin teste genetice avansate.