#vot

• abnega — Acțiunea de a renunța de bunăvoie la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate dintr-un spirit de devotament absolut față de o cauză înaltă, de o idee sau de binele unei alte persoane. Reprezintă actul voluntar de sacrificiu de sine.
• abnegare — Devotament deplin, altruism și spirit de sacrificiu voluntar care determină o persoană să renunțe cu desăvârșire la propriile interese, dorințe, drepturi sau la propria personalitate pentru a servi o cauză nobilă, o idee înaltă ori pentru a asigura binele semenilor săi.
• abnegat — Calitate a unei persoane sau a unei acțiuni caracterizate prin abnegare; plin de devotament, gata oricând de sacrificiu de sine, profund altruist, dedicat întru totul unei idei, misiuni sau binelui public.
• abstenționism — Atitudine civică sau politică manifestată prin refuzul deliberat de a participa la viața publică, în special la alegeri, scrutinuri sau referendumuri. Poate fi determinat de indiferență, protest conștient împotriva sistemului politic sau lipsă de încredere în candidați.
• abstenționist — Persoană (bărbat) care practică abstenționismul, refuzând în mod deliberat să participe la activități publice, în special la vot sau la consultări electorale; (ca adjectiv) care ține de abstenționism, care exprimă o atitudine de neparticipare conștientă sau de neutralitate pasivă în fața unui scrutin.
• abstenționistă — Persoană (femeie) care practică abstenționismul, alegând să nu participe la vot sau la viața politică publică; (ca adjectiv) formă de feminin pentru manifestările, atitudinile sau grupările care promovează neparticiparea electorală.
• abstențiune — Actul conștient și voluntar de a nu efectua o acțiune sau de a nu-și exercita un drept legal sau politic; abținere deliberată dintr-un motiv de conștiință, prudență sau strategie. În dreptul procesual, reprezintă obligația unui judecător sau oficial de a se retrage de la judecarea unei cauze în care există un conflict de interese sau suspiciuni de lipsă de imparțialitate.
• abține — A se opri voluntar de la săvârșirea unei acțiuni, de la exprimarea unei opinii, de la satisfacerea unei pofte sau a unui impuls fizic; a manifesta stăpânire de sine. În contextul adunărilor deliberative, comisiilor sau votului parlamentar, reprezintă alegerea conștientă de a nu vota nici „pentru”, nici „contra”, optând pentru o poziție de neutralitate formală.
• abținere — Acțiunea de a se abține și rezultatul ei; refuzul voluntar de a efectua un act, de a consuma o substanță sau de a-și exprima o opțiune politică ori juridică. În dreptul constituțional și administrativ, reprezintă opțiunea formală a unui membru dintr-un corp deliberativ de a nu vota nici în favoarea, nici împotriva unei propuneri, fiind adesea un instrument strategic sau o obligație deontologică în caz de conflict de interese.
• acționariat — Totalitatea acționarilor care dețin capitalul social al unei companii sau structura specifică de repartizare a acțiunilor în cadrul unei societăți comerciale. Acest termen definește ansamblul persoanelor fizice ori juridice care au drept de vot și dreptul de a primi dividende, reflectând totodată raportul de forțe, controlul strategic și guvernanța corporativă din interiorul unei entități economice.
• admiratoare — Persoană de sex feminin care nutrește un sentiment de stimă, respect, prețuire sau entuziasm profund față de cineva sau ceva; susținătoare devotată a unui artist, a unei personalități publice, a unei idei ori a unei opere de artă. Acest termen definește un comportament social activ de recunoaștere a valorii și a talentului într-un cadru cultural sau interpersonal.
• admirator — Persoană care privește pe cineva sau ceva cu admirație, respect ori simpatie; bărbat care curtează o femeie sau care manifestă un interes deosebit pentru talentul, farmecul și realizările cuiva. Reprezintă un element activ al publicului receptor, ce contribuie la recunoașterea socială, validarea culturală și succesul de piață al operelor ori personalităților.
• adopta — A primi în familie un copil pe cale legală, acordându-i drepturi de descendent legitim; a lua de suflet. În sens larg, acțiunea de a-și însuși o idee, o metodă, o opinie, un curent artistic sau un comportament străin. În context administrativ sau legislativ, înseamnă a accepta, a aproba sau a valida un proiect, o hotărâre sau o lege în urma unui vot formal.
• adoptare — Acțiunea de a adopta și rezultatul ei; actul juridic prin care se creează legătura de filiație civilă între adoptator și cel adoptat. Prin extensie, procesul de aprobare oficială și intrare în vigoare a unui act normativ, a unei strategii guvernamentale sau a unui buget, precum și însușirea conștientă a unor obiceiuri, idei sau comportamente noi.
• adoptat — Despre un copil sau un minor care a fost primit în mod legal într-o familie, dobândind statutul juridic și drepturile unui descendent legitim; înfiat. În sens larg, se referă la o idee, metodă, hotărâre sau conduită care a fost acceptată, aprobată sau însușită în mod oficial ori voluntar de către un grup sau o instituție.
• adorantă — Reprezentare feminină în sculptură, pictură sau relief, surprinsă într-o atitudine ritualică de venerație, rugăciune sau închinare în fața unui altar ori a unei divinități. Ca adjectiv, termenul descrie o siluetă, o manifestare sau o postură proprie unei femei care aduce un cult mistic sau un omagiu sacru.
• adorare — Acțiunea de a adora și rezultatul ei; manifestare supremă a cultului religios datorat exclusiv divinității, caracterizată prin pioșenie profundă și supunere absolută. În plan laic sau psihologic, termenul desemnează o stare de iubire pasională, admirație nelimitată sau atașament profund și idealizat față de o persoană sau un simbol.
• adoratoare — Femeie care aduce un cult religios unei divinități sau manifestă o venerație profundă față de elemente sacre. În viața cotidiană sau în context cultural, termenul desemnează o admiratoare entuziastă, o susținătoare înfocată ori o femeie care nutrește o iubire pătimașă și idealizată pentru o celebritate, un lider, o operă de artă sau o doctrină.
• Alcesta — Forma tradițională românească a numelui eroinei mitologice grecești Alcestis, fiica regelui Pelias și soția lui Admetus. Este simbolul suprem al devotamentului conjugal, fiind singura care a acceptat în mod voluntar să moară în locul soțului ei pentru a-i salva viața, fiind ulterior salvată din Infern și readusă la viață de către Heracles. Personajul a inspirat numeroase opere de artă, inclusiv tragedia omonimă a lui Euripide și celebra operă lirică a lui Christoph Willibald Gluck.
• alegătoare — 1. Femeie care are dreptul legal de vot și participă la alegerile publice politice ori administrative pentru a-și desemna reprezentanții în organele statului; cetățeancă cu drept de vot. 2. Care alege, selectează sau sortează elemente dintr-un grup pe baza unor criterii valorice, estetice ori funcționale. 3. În trecut, în mediul rural, termenul desemna și femeia însărcinată cu sortarea cerealelor sau a firelor textile la războiul de țesut.